Aici se scrie.

Nu ştiu voi...

2012-02-09T17:23:00.000+02:00

sursă foto

nu ştiu voi

dar eu m-am născut din durere

o durere atât de cruntă încât mai mai că te arunca peste alte hotare

de atunci nici n-am mai îndrăznit să mă trimit la origini

să mă nasc din nou, de câte ori găsesc un om devenit neom

nu ştiu voi

dar mie-mi place să plâng când nu mai reuşesc să fac faţă

e o plăcere dureroasă,

îmi înghit lacrimile, apoi schiţez un zâmbet

aşa mă calmez de cele mai multe ori

şi nu fiindcă, chipurile, sunt slabă,

ci pentru că înainte am fost de n ori mai puternică

şi ajungi în punctul în care-ţi apare

omega pe frunte

nu ştiu voi

dar mie-mi plac copacii înfloriţi

şi vreau să-mi dezgheţ oasele

să mă-mbăt pe câmpii de-un verde prea viu

şi să-l ascult pe pittiş

nu ştiu voi

dar dacă n-aş fi sperat de fiecare dată când mi s-a dat şah mat la optimism

poate că astăzi nu eram ceea ce sunt

nu ştiu voi

dar mie-mi place să-mi învârt iluziile pe degete

şi când rămân fără degete mai inventez câteva

cine ştie poate mâine poimâine mă vedeţi cu degete ieşite din urechi

nu ştiu voi

dar viaţa pentru mine-i o paradă

de mecanisme automatizate

de butoane cu care-mi place să-mi fac jocul

nu ştiu voi

dar mie ploaia-mi spală păcatele

şi atunci mă simt ca-n vremurile copilăriei

de-o inocenţă de mult pierdută

nu ştiu voi

dar mie fulgerele îmi luminează sufletul

şi atunci alerg desculţă

cu iarbă-n plete

şi caut adevărul în pământul ud

nu ştiu voi

dar pentru mine un zâmbet e mai presus de orice

zâmbesc celui ce-mi zâmbeşte fără să-mi conştientizez fapta

cred eu că aşa se apropie sufletele

nu ştiu voi

dar uneori când văd o persoană că-mi zâmbeşte

fericirea-mi invadează trupul

şi pentru întâia oară (de fiecare dată întâia,

fiindcă stările mele se amplifică cu fiece clipă )

mă simt mulţumită

şi arunc cu zâmbete pe ici pe colo

o mare de zâmbete în care

te poţi scălda până butoanele pentru fericire ţi se activează

Din categoria "amintiri din copilăria altcuiva" II

2012-02-07T14:26:00.005+02:00

Iată că Monica e pusă pe şotii!
Astfel, revin la amintiri din copilăria altucuiva, şi mă văd nevoită să scriu despre alte trei cuvinte, impuse chiar.
Să încep:
1. Iubire
Într-una din despărţirile noastre, fiindcă piesa lui Emeric Imre pare să fie inspirată din noi:

I-am scris asta:

(nu au mers diacriticile total în photo scape, scuze! )

Aşa că orice amintire despre iubire pe care o pot avea este cu şi despre el.

Prima amintire dragă care îmi vine în minte, din ziua în care am ieşit, chipurile, la primul date: eram în pădure (Trivale, Piteşti) şi ne băgam frunze şi tutun peste tot.

Şi apoi au urmat altele, şi altele...dacă îmi urmăriţi blogul literar , din 9 aprilie 2009 şi până acum, găsiţi întreaga poveste printre rânduri!

Iată-ne şi pe noi:

(calitate proastă, dar hai că suntem frumoşi! :D)

2. Mască

Ei bine, acum un an de Halloween, în Cub.a, a fost prima oară când m-am deghizat calumea, gen în rochia mamei din tinereţe. Mi-a plăcut la nebunie, numai că nimeni nu s-a prins că-s costumată.

(Săgetuţa mă arată :D)

Şi noi:

(îl mustram eu cumva :D)

Aşa că nici de Halloween şi nici în orice altă zi, se pare că nu port mască!

3. Ostaş

Ţară, ţară vrem ostaşi!

Vă mai amintiţi?

Oh, jocul copilăriei mele!

Şi s-o dăm în tristeţe, întotdeauna mi-a amintit de poezia lui Coşbuc: Trei Doamne, şi toţi trei

Avea şi dânsul trei feciori,
Şi i-au plecat toţi trei deodată
La tabără, sărmanul tată!
Ce griji pe dânsul, ce fiori,
Când se gândea că-i greu războiul,
N-ai timp să simţi că mori.
Şi luni trecut-au după luni -
Şi-a fost de veste lumea plină,
Că steagul turcului se-nchină;
Şi mândrii codrului păuni,
Românii-au isprăvit războiul,
Că s-au bătut nebuni.
Scria-n gazetă că s-a dat
Poruncă să se-ntoarcă-n ţară
Toţi cei plecaţi de astă-vară -
Şi rând pe rând veneau în sat
Şi ieri şi astăzi câte unul
Din cei care-au plecat.
Şi-ai lui întârziau! Plângând
De drag că are să-i revadă,
Sta ziua-n prag, ieşea pe stradă
Cu ochii zarea măsurând,
Şi nu veneau! Şi dintr-o vreme
Gemea, bătut d-un gând.
Nădejdea caldă-n el slăbea,
Pe cât creştea de rece gândul.
El a-ntrebat pe toţi d-a rândul,
Dar nimeni ştire nu-i ştia.
El pleacă-n urmă la cazarmă
Să afle ce dorea.
Căprarul vechi îi iese-n prag.
- "Ce-mi face Radu?î el întreabă,
De Radu-i este mai cu grabă,
Că Radu-i este cel mai drag.
- "E mort! El a căzut la Plevna
În cel dintâi şirag!
O, bietul om! De mult simţea
Că Radu-i dus de pe-astă lume,
Dar astăzi, când ştia anume,
El sta năuc şi nu credea.
Să-i moară Radu! Acest lucru
El nu-l înţelegea.
Blăstem pe tine, braţ duşman!
- "Dar George-al nostru cum o duce?
- "Sub glie, taică, şi sub cruce,
Lovit în piept d-un iatagan!
- "Dar bietul Mircea?î - "Mort şi Mircea
Prin văi pe la Smârdan.
El n-a mai zis nici un cuvânt;
Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos bătut în cuie,
Ţinea privirile-n pământ,
Părea că vede dinainte-i
Trei morţi într-un mormânt.
Cu pasul slab, cu ochii beţi
El a plecat, gemând p-afară,
Şi-mpleticindu-se pe scară,
Chema pe nume pe băieţi,
Şi se proptea de slab, sărmanul,
Cu mâna de păreţi.
Nu se simţea de-i mort ori treaz,
N-avea puteri să se simţească;
El trebuia să s-odihnească -
Pe-o piatră-n drum sub un zăplaz
S-a pus, înmormântând în palme-i
Slăbitul său obraz.
Şi-a stat aşa, pierdut şi dus.
Era-n amiazi şi-n miez de vară
Şi soarele-a scăzut spre seară,
Şi-n urmă soarele-a apus,
Iar bietul om sta tot acolo
Ca mort, precum s-a pus.
Treceau bărbaţi, treceau femei,
Şi uruiau trăsuri pe stradă,
Soldaţi treceau făcând paradă, -
Şi-atunci, deştept, privi la ei
Şi-şi duse pumnii strâns pe tâmple:
"Trei, Doamne, şi toţi trei!

Vă provoc să-mi spuneţi câteva amintiri despre cele trei cuvinte, dragii mei! :)

Din categoria "aici e despre tine"

2012-02-06T20:39:00.000+02:00

Postarea de astăzi e despre tine!
Astăzi îţi voi spune tot ce nu ştiai, ori pur şi simplu ai uitat despre tine!
În primul rând:

sursă foto

Şi dacă eşti aici, înseamnă că îţi place ce găseşti. Şi asta spune ceva despre tine.

Străinule ce baţi la poartă,
De unde vii
Şi cine eşti?...
Străinule de lumea noastră,
Răspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti
Şi-n care stea găsişi coloarea decoloratei nebunii?...(Minulescu, Romanţa noului venit)

Apoi

(Şi nu e linguşeală. Nu crezi? Muşcă-ţi un deget! Dacă nu ţâşneşte sângele, e carne dulce.

Gata, gata, că devenim diabetici!)

Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre
tine însuţi. (Nichita Stănescu, Gând 11)

Şi

sursă foto

Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mă vezi,
Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.
Fii înţelept şi bucură-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea -
Ucigător este doar locul paşnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilă.
Tu teme-te numai de spaţiu-n care
Îţi pare cum că nu exist, şi plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde.(Fii înţelept, Ana Blandiana)

Şi în final, să vă arăt două picturi ale lui Van Gogh:

Painting, Oil on Canvas

Nuenen: August, 1885

Kröller-Müller Museum

Otterlo, The Netherlands, Europe

F: 193, JH: 914

sursă foto

Numai bine!

Din categoria "nu ştiu cum aş trăi fără poezie"

2012-02-05T15:01:00.004+02:00

sursă foto

După cum bine vedeţi în titlu, astăzi citim poezie românească.

Mai spune s-aducă şi ceaiul, Şi vino şi tu mai aproape; --Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape. (Bacovia)

Aşadar astăzi fac un top cinci al poemelor pe care nu le-am mai recitit de multă vreme şi le duc dorul. Sigur că aştept şi topul vostru! Nu scăpaţi!
Deci:

Hai cu mine până la capătul lumii, Poate lumea are totuşi un capăt.(Zaharia Stancu)

1. N-am să vă spun - Zaharia Stancu

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Când bate vântul peste deltă, trestiile
Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foşnesc.

N-am să vă spun pe cine aştept, dar aştept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboară.
Toate cântecele lumii, toate, s-o ştiţi,
Încap într-un flaut, într-o vioară,

Cerul n-are margini, stelele au,
Miez şi margini de foc are şi soarele.
Vântul de seară mi-a spus c-o să moară
Dac-o să-i rupeţi în drum picioarele.

Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc?
Mă strigă din patru părţi zările.
Munţii cu păduri cu tot mor sufocaţi
Şi-n curând o să moară sufocate şi mările.

N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crângurile sunt pline de flori şi de iarbă
Şi de arbori plăpânzi care cresc.

Din volumul Zaharia Stancu - Poezii, Editura Minerva, Bucureşti, 1987

2. Ecce Homo -Ion Minulescu

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Nenţeles!...

3. Poveste sentimentală

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu – la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-l înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut
structura materiei, de la-nceput.

Din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964

Texte culese din Nichita Stănescu, „Poezii”, Editura Minerva, Bucureşti, 1988

4. Călătorie - Ana Blandiana

Umblu prin mine
Ca printr-un oraş străin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamă pe străzi
Şi-n după-amieze ploioase
Mi-e frig şi urât.
Nici o dorinţă de-a călători,
Când şi numai trecerea drumului
E aventură,
Nici o amintire din alte vieţi
Întrebării
«De ce-am fost adusă aici?»...

Din volumul „A treia taină”, 1969

5. George Ţărnea- Balada blondelor iubiri

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împartasim, împartasim aceeasi taina
Dar nu se stie, nu se stie pâna când.

Prea multe pasari cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pamântesc.

Îmbatrânim de fericire
Într-o mansarda fara flori
Lasând papusi fara adresa
Pentru serbarile din zori.

Visam frumos aceeasi moara
Ascunsa-n tragicul decor
Si macinam aceleasi lacrimi
Când dau parintii telefon.

Suntem lucizi pâna la sânge
Nedespartiti pâna la cer
Si nici nu stiu dupa iubire
Ce se cuvine sa-ti mai cer.

Cuvintele îsi pierd caldura
Într-un sarut de protocol
Si tot mai vinovate pasari
Dau esafoadelor ocol.

Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tai se face zi
Si renuntam sa mai cunoastem
Ce stele ne-ar putea pazi.

Din categoria "Bianca adoră arta naivă"

2012-02-04T18:53:00.002+02:00

Din categoria "Bianca adoră arta naivă" să vă prezint tablouri de iarnă:

1. Gheorghe Ciobanu (pe site-ul personal găsiţi mai multe, da-ţi un click cu încredere, pe mine mă fascinează!)

2. Ivan Generalic

3. Franjo Klopo

Citatul:

sursă foto(de unde puteţi achiziţiona şi plăcuţa)

Şi mai am un joc pentru voi, aici, eu am reuşit să mă menţin în viaţă, aştept şi rezultatele voastre!

Numai bine!

Amintiri din copilăria altcuiva

2012-02-03T18:21:00.001+02:00

Uite cu ce m-am ales de aici, fiindcă nu-i frumos să refuzi:
E un joc al amintirilor, a început cu cinci cuvinte care amintesc de ceva, vă aştept şi pe voi să răspundeţi, iar dacă n-aveţi ce face şi în limita bunului simţ, puteţi lăsa cuvinte cărora să le aduc o amintire.
Iată deci:

Cuvânt: iarbă

Ei bine, iarba îmi aminteşte de primăverile din Boţeşti. Câmpii de-un verde prea viu pe care zburdam de zor.

Caiet…

Caietul îmi aminteşte de ziua-n care mi-am impus să nu mă las limitată de liniile trasate parcă prea apăsat, aşa că de atunci scriu între cele două linii, ba înălţându-mă, ba apropiindu-mă de cea de jos, niciodată nu ating una din linii.
Update: foto de proastă calitate

Radio …

Sigur că-mi aminteşte de vremurile când ieşeam în grup şi fredonam versuri de la Vama Veche: " la radio, vreau să ajung la radio... să audă o ţară întreagă cine-s eu cu adevăraaaat!"

Gresie …

Când eram pici (aka 10 ani) am alunecat de pe cadă şi-am picat pe gresie, m-am ales cu un cucui de toată frumuseţea.

Şampon de urzică …

Îmi aminteşte de "baba şi oţetul", vă arăt imediat:

pauză

2012-01-29T14:26:00.000+02:00

Salutare!
Am aici ceva frumos pentru voi, dacă nu aţi văzut încă :

Apoi:

Aţi citit Cavalerul inexistent al lui Calvino? Cu ce gust aţi rămas după?

Cât despre citat:

Acum câteva rânduri despre C.L.M. aka Monica. De ce să-i vizitezi blogul? Fiindcă e când amuzantă, când serioasă, când vine cu recomandări bune, când îşi mai face nu ştiu ce freză şi ne arată :D. E plăcută şi blogul ei e curăţel :D!

Şi acum, muzică:
1.
2.
3.

Care e piesa ta preferată săptămâna asta? Eu nu mă mai satur de ascultat californication - rhcp.

Pe data viitoare!

Concurs

2012-01-29T13:29:00.001+02:00

1.Ce single crezi ca a fost HIT-ul anului 2011 ? De ce crezi acest lucru ?
Adele -“Rolling In The Deep”. De ce? Pentru că merită!

2.Care a fost ultimul concert la care ai participat? Cum te-ai simtit ? Ce atmosfera a creat artistul?
Vasile Şeicaru. Fu' mişto de tot!

3.Care artist din Romania crezi ca a avut cel mai mare impact in industria muzicala internationala ? De ce ?
Inna. Fiindcă nu ne mai place calitatea.

Acest concurs a fost organizat de catre http://www.spatiumuzical.com, un blog de muzica ce ofera stiri din muzica, alaturi de Hangar Hosting ( care ofera premiul pentru locul I ) siInvatam.net (care ofera mentiunile).Pentru a te inscrie in concurs intra pe Concurs SpatiuMuzical.com .

Şi d-aia şi d-aia.

2012-01-13T17:26:00.002+02:00

Când ai chef să vezi un film ce faci?
Ei bine, eu stau şi caut să văd cum şi-au dat alţii cu părerea. Şi uite aşa, din blog în blog, dai şi peste Lotus care se mută în casă nouă, pe un blog de filme denumit CineMatinal. Unde găsiţi recenzii de filme bune. Şi mai ales recenzii bune de filme. :)

Nici nu ştiu dacă este amuzant sau trist, da' na, râd:

Ştiţi de Andra? Serios, nu aţi auzit ce a făcut? Păi ia uite aici, mă nene!
Câştigătoarea lui Decembre e nimeni alta decât Monica (aka C.L.M)- primeşti premiu' la următoarea postare. :D

Citatul:

Întrebări: Care-i sensul vieţii?
Ce-i binele? Dar răul?

Pe data viitoare!

Decembrie

2011-12-20T10:17:00.000+02:00

Şi iată cum îmbrăţişăm noul anotimp, care ni se arată ţanţoş mirosind de la o poştă a gutui şi scorţişoară.
Chiar dacă am dat năvală de la jumătatea lui noiembrie în vin fiert şi filme de Crăciun, abia acum se simte cu adevărat farmecul sărbătorilor.
Nu ştiu voi, dar eu devin maniacă când vine vorba de cadouri, urări originale şi colindat.
În plus, gândirea pozitivă e-n floare-n perioada asta. Speranţele mişună-n jur.
Şi că tot a venit vorba despre filme. Zilele trecute am dat peste un serial, tot corean, superb!
Las aici link.
Se numeşte 49days. Mulţi probabil au auzit de el, o dramă minunată care mi-a adus lacrimi.

Voi? La ce vă uitaţi în perioada asta? Ce înseamnă Crăciunul pentru voi? Planuri ceva pentru revelion? Care pe unde merge?

Citatul înlocuit de o imagine /sursă foto/ * vă invit să scrieţi o povestioară pornind de la această imagine, apoi cel/cea care o să primească mai multe voturi primeşte drept premiu un articol aici, pe pagina mea, despre blogul său:

Melodia:

&lt;p&gt;&amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;br&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;num&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;lt;/p&amp;amp;amp;amp;gt;&lt;/p&gt;

Echitabil

2011-12-02T10:15:00.001+02:00

Răresc, răresc, scrisul ăsta pe blog.
Dar ştiţi ce? Alex, într-un comentariu, mi-a adus un zâmbet mare, mare scriind: "nu contează cât de rar scrii, eu tot voi citi".
Să dau o veste, zic eu, bună? Mă puteţi citi zilnic aici (unde găsiţi şi recomandarea de astăzi!) .
Am văzut un serial corean mişto: "you're beautiful": Cu un început care scârţâie cât de cât, serialul ăsta totuşi mi-a plăcut la nebunie. Dacă ai răbdare să treci peste primele două episoade, dacă îţi plac măcar puţin filmele-serialele coreene, sunt convinsă că îl vei adora.
Aici link
În ultima vreme am tot ascultat (şi nu sunt îndrăgostită!) :

Apoi:

Citatul:

În final, vă aştept pe academiclink.ro să ne continuăm discuţiile pe acolo.
Să aveţi o zi frumoasă!

Cel mai frumos cadou primit sau oferit

2011-11-15T12:07:00.001+02:00

Mai ştiţi când am pus întrebarea: Care-i cel mai ciudat cadou primit?
Ei bine uite că a venit şi ziua în care vă întreb: Care-i cel mai frumos cadou primit sau oferit?

Cel mai frumos cadou oferit? Recent m-am oferit mamei pe mine -căci joi a fost ziua ei- şi evident o carte: cum să te laşi de fumat în 30 de zile, o prostie cu care se pare că nu mi-a dat în cap! (Vizita acasă, de unde şi postul ăsta )

Cel mai frumos cadou primit? Hmmm, aici e greu, mă entuziasmez repede, apreciez tot ce primesc şi toate-mi plac la nebunie, să vedem, înscrierea la facultate fix de ziua mea.

Melodia zilei:

Citatul:

Pont: *“Dacă vrei să-ţi cumperi lenjerie intimă vizitează magazinul online SevenSins!”

Vă aştept răspunsurile!
O zi frumoasă!

Acasă.

2011-11-13T11:16:00.001+02:00

E aşa bine cînd ai un loc în care să te simţi ca odinioară. Locul ăsta-i acel "acasă". Acolo unde te regăseşti ori de cîte ori te pierzi în mulţime. Şi ce mişto e cînd aduni majoritatea oamenilor de care îţi e dor într-o singură încăpere şi nimeni nu-ţi scoate ochii. Ah:D!Sîmbătă am mers la cenaclu, cenaclu pe la care nu am mai avut cînd să dau de mult. Şi a fost poate şi mai bine ca înainte.

Aici, Bogdan era offtopic, iar eu notam comenariile. Oh!

Pe vremuri, după fiecare şedinţă de cenaclu ne strîngeam într-un pub, barock, singurul care-mi mai surâde în Piteşti şi pe care-l recomand tuturor.

Cu Theodor.

Cheers.

Cu Marius

Şi da! Superbă zi! Noi amintiri de băgat la pachet:D!
Poemul de astăzi: Balada Chiriaşului grăbit, de G. Topârceanu

Trec anii, trec lunile-n goană

Şi-n zbor săptămânile trec.

Rămâi sănătoasă, cucoană,

Că-mi iau geamantanul şi plec!

Eu nu ştiu limanul spre care

Pornesc cu bagajul acum,

Ce demon mă pune-n mişcare,

Ce taină mă-ndeamnă la drum.

Dar simt că m-apasă pereţii,

Eu sunt chiriaş trecător:

În scurtul popas al vieţii

Vreau multe schimbări de decor.

Am stat la mansardă o lună.

De-acolo, de sus, de la geam,

Şi ziua şi noaptea pe lună

Priveam ca la teatru, madam!

Când luna-mi venea la fereastră,

Oraşul părea că mă cheamă

Să-i văd în lumină albastră

Fantastica lui panoramă...

Mai sus, într-o cameră mică,

Făceau împreună menaj

Un moş, un actor şi-o pisică.

Iar dincolo, jos, la etaj,

O damă cu vizite multe

Şi-alături de ea un burlac,

Un demon serios de la Culte

Cu cioc şi cu ghete de lac.

De-acolo, pe-o vreme ploioasă,

Mi-am pus geamantanu-n tramvai

Şi-abia am ajuns pân-acasă:

Pe Berzei, la conu Mihai.

Ţin minte şi-acuma grădina,

Ferestrele unse cu var...

În faţă sta coana Irina

Şi-n curte, un fost arhivar.

Vedeai răsărind laolaltă,

Un colţ luminos de ietac,

Pridvorul cu iederă 'naltă

Şi flori zâmbitoare-n cerdac...

Pe-atunci înflorea liliacul

Şi noaptea cădea parfumată

Umplând de miresme cerdacul,

Şi-avea arhivarul o fată...

Stam ceasuri întregi sub umbrarul

De flori, aşteptând neclintit

(C-avea obicei arhivarul

Să sforăie noaptea cumplit).

Târziu, când se da la o parte

Perdeaua, părea că visez...

Şi iar am plecat mai departe,

De teamă să nu mă fixez.

Străine privelişti fugare!

Voi nu ştiţi că-n inimă port

O dulce mireasmă de floare,

Parfumul trecutului mort...

Şi-am stat la un unchi, pe Romană,

Ţiu minte... dar unde n-am stat?

La domnul Manuc, o persoană

Cu nasul puţin coroiat;

La doamna Mary, pe Regală

(O, cum mă ruga să nu plec!

Mi-a scris chiar o carte poştală);

Pe strada Unirii la Şbeck;

Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;

Pe Witing, pe Tei la Confort,

M-a dus pretutindeni puterea

Aceluiaşi tainic resort.

C-aşa mi-e viaţa -- o goană,

Şi astfel durerile trec...

Rămâi sănătoasă, cucoană,

Că-mi iau geamantanul şi plec!

Melodia:

Ceva motivant:

Citatul:

Întrebările: Unde ai vrea acum să ajungi? Lîngă cine? De ce?
Care-i cel mai mare succes al tău? Dar care-i eşecul? Eşti plin de regrete?

O zi frumoasă!

Şi desigur, noiembrie

2011-11-05T15:07:00.002+02:00

Mă amuză faptul că am început să postez o dată pe lună şi dau titluri banale postărilor.
Astăzi m-am trezit cu un chef aşa de pălăvrăgeală şi de nenorocit tastatura (care-i mai hardcore).
În mintea mea zburda: îmi place. Apoi a apărut şi: îmi displace.
Astăzi vorbim despre trei lucruri care ne plac şi trei care ne displac, ce ziceţi?
Încep eu desigur.
1. Îmi plac cerculeţele. Desenate aşa puternic cât să jumul foaia cu rânjet malefic.
2. Îmi place luna noiembrie, cu ale sale ploi.
3. Îmi plac cărţile bune, care-mi lasă un gust dulce-acrişor de vin fiert cu scorţişoară. Cărţile chiar în compania vinului, sună şi mai bine, right?

1. Îmi displac fostele iubiri, care continuă să dea semne-n prostie după. Să spere când tu deja i-ai limitat. Te fac să te simţi cea mai rea persoană.
2. Îmi displac oamenii din metrou care te analizează cap-coadă.
3. Îmi displac dimineţile în care nu mă trezesc singură şi trebuie să tragă cineva de mine. Şi Sandra Brown.

Evident vă aştept listuţa într-un comentariu:).
Muzici:

Recomandare:

Citatul:

Un poem:

Un timp cât mai frumos să aveţi!:)

Octombrie

2011-10-10T16:43:00.001+03:00

Îmi era dor de piesa asta. Pe vremea când îmi distrugeam părul, "înroşindu-l", ascultam cu plăcere "roşu aprins" :D.
Da, nu mai am timp ca odinioară de scris pe blog. De curând mă delectez cu Noica şi Hegel, pe care-i recomand. Deşi "intru"cam mult în contradictoriu cu Noica.
Dacă vă era câtuşi de cât dor de postările mele, haide să ne amuzăm, am aici o serie de imagini (Îmi puteţi spune şi care v-a adus cel mai mare rânjet):
1.

Bun, gata cu amuzamentul. (Ce-i prea mult strică)

Discutăm pe baza următoarelor imagini:

1. (Asta vine ca un fel de citat al zilei. Cum vine, de unde vine, nu s-a prins nimeni încă. Şi nimeni nu-i lapte, laptele stă-n cutie ori în sticlă)

Piesa zilei:

Întrebarea: cât timp liber mai aveţi? Cu ce îl ocupaţi?
De fapt, aş mai avea o întrebare: Oare frumosul există în natură? Există el cu adevărat? Ori doar anumite chestii tind spre frumuseţe? (E subiectivă, da.)

Aici două poeme:

îşi numără iubirile apuse pe mâna stângă

unu doi spaţiu reia unu doi nimic

să fi rămas fără numere?

dar este imposibil ca ea o elenă nu-n troia ci în orăşelul ăsta de provincie

să nu fi călcat în picioare multe inimi

unu doi unu doi şi totul se sfârşeşte cu doi-ul ăsta

pare un banc de-al ăstora de la politehnică 10101010102

eroare

o dimineaţă liniştită

m-au dat afară din rai nenorociţii m-au izgonit m-au izgonit

se auzeau urletele unui nerod prin spate

îmi beam cafeaua liniştită şi el arunca injurii sfinţilor ca la uşa cortului

asta dacă la uşa cortului se înjură încă

m-au dat afară las' că merg eu la saună cu lennon

vom fuma trabucuri şi ne vom aranja pleata reciproc

plănuia plănuia şi-mi amesteca gîndurile

Şi acum proză de Mădălina Vochin:

O săptămână frumoasă!

Salut!

2011-09-24T14:50:00.000+03:00

Ei bine, da, a trecut ziua mea, sunt un picuţ mai mare.

Nu m-am bucurat prea tare de ziua aia, a părut tristă, deja după ce treci de optişpe nu ştiu, parcă nu mai e farmecul ăla de odinioară.

Acum am o întrebare: pe unde ştiţi chirie ieftină-n buc?

Voi posta o creaţie:

Misha şi Eu

intro

După ce am mâzgălit cu majuscule pe-o foaie cartonată MISHA ŞI EU

şi desigur ca o adolescentă ratată am înghesuit totul în inima vecinei de la patru privind fascinată literele acum devenite sângerii chiar închegate

am realizat că povestea noastră nu-i una obişnuită

nu are cum să-nceapă bine

iau un gât de brandy şi m-apuc să relatez

c1.

misha-şi colora piciorul drept ronţăia cu poftă ascuţitură de creion

îi era totuşi dor de vremurile când în orăşelul ăsta de provincie decorat în hârtie creponată

se găseau să zicem două dame verzi care pricepute îi găteau scoarţă de copac

nu ştia ce-i iubirea deşi întotdeauna şi-o imaginase cenuşie ca toamna

când a fost romeo în romanul lui shakespeare s-a plâns de final nu a simţit niciodată

sentimentele alea nenorocite impuse de autor

misha în orice caz are un trecut bogat

aşa i-a fost să fie plăteşte pentru păcatele altora

după cum bine repetă dacă i se cere

misha e numai cerneală

c2.

când într-o zi s-a hotărât să-şi taie urechea ca un laş misha înjosit de publicul care înainte îl venera din tribună a scos nişte răcnete fioroase şi ca prin minune s-a transformat în scrum

nimic nu găsise misha-n purgatoriu în afara unor muieri ce-l scoteau din minţile sale prăfuite obligându-l să

se ţină cu dinţii de nişte axoni

muieri indecise care se ciondăneau pe star-urile de pe pământ

a implorat bietul misha să i se acorde o nouă şansă iar

bunului creator milos de fel nu i-a stat inima nemişcată să intre-n stop cardiac şi a pus stiloul pe-o coală-ne-ncepută

acum era de-un negru şters

c3.

şi-şi afişa misha negrul şters cum şi pe unde i se ivea ocazia

pe atunci a dat peste mine şi eu peste el amândoi cu paie-n păr şi iz de regina nopţii amestecat cu tutun prost

rânjind descoperindu-ne caninii ascuţiţi

era o scenă ca-n filme nici nu apucasem să-mi rostesc gândurile şi mi-a spus bietul misha despre cât de bine joacă ruşii-n maistrul şi margareta

m-am crucit cu bulgakov pe genunchiul drept urmărind în tocmai replicile

nu după mult timp m-am trezit pe umărul lui goethe cât încă mai trudea la faust

aşa m-am îndrăgostit.

c4.

îmi spunea că nu cunoaşte un altfel de orgasm în afara celui intelectual

îmi aruncam pielea înnegrită pe litoralul românesc şi făceam coveruri eşuate după lennon

încerca să se descotorosească de nonculoarea provocatoare de necazuri recent sosit din castelul pălărierului unde cronin îi fusese gazdă

dojenea scriitorul mângâindu-mi creştetul dând voleuri cu eternitatea pe calea laptelui

c5.

tocmai evadat din nopţile albe ale lui dostoievski misha mă tot întreba

- tu ştii ce-i un visător?

îmi gâdila mandibula sub carul mare cât timp eu scărpinam de zor sânul stâng şi cotrobăiam aşa cu mâinile goale în hipotalamus

oprită brusc cu un aer superior abia căpătat pe care din păcate păcatele mele ale altora uitasem să spun bogdaproste şi să fredonez un prohod

- mai bine zis cine-i un visător? eu sunt o visătoare într-o zi ştiu că voi nimici adunătura asta de bucăţi de carne dulce prin bunătate

a râs şi m-a îmbrăţişat sufocant amestecându-mi oasele

C6.

absolvent al facultăţii de filosofie tocmai întors de pe front misha închis în casă şi în sine afirmă aşa fără ruşine

că-i este imposibil să înţeleagă eternul feminin definit în literatură acela admirat de pascalopol la otilia

nu greşeşti de astă dată nu a fost felix nu l-a atras medicina ba chiar se numea ştefan

şi tot ceea ce spunea era o simplă proiecţie nimeni nu m-a cunoscut cu adevărat deşi tuturor le lua nici două minute să-mi cadă la picioare

C7.

conştientă de absurditatea scrierii unei vieţi pe nişte amărâte file de rebus

litere înghesuite în pătrăţele fără a fi urmate de un şah mat fiindcă nu sunt pioni prin jur ci şefi arabi rătăcitori prin valuri purtători de pelerine

mă agăţ de-o legendă în căsuţa laterală şi explic mitul androginului în căutarea căruia sunt de când am ieşit din mama speriată de mirosul de acolo prematur

în mama în al cărui pântec mă întorc ori de câte ori prind gustul nesiguranţei şi îmi strâng cioburile universului spart de alţii iar ea supusă cuminte mă naşte de câte ori îi cer

în căutarea acelui androgin a acelei jumătăţi pe care-l/o iubesc cu atâta foc până devine cenuşă dinainte să fi apărut

chiar de-mi spunea misha la floarea soarelui în timp ce-o ascultam pe leana în curtea lui dionis da ai ghicit semizeu era eliade că iubirea nu există în natură şi mă amăgesc ca o proastă

C8.

să zicem că misha-mi zâmbeşte

bun am lămurit asta

lumea se zguduie stelele-mi fug de sub picioare luna mi se prinde de tâmple

nelinişte aşteptare

toate astea ţin de timp

în astfel de momente zac la pat bolnavă şi scriu urât

C9.

stă pe-o pagină numerotată arabic cu nouăşpe: aici cazuri dincolo rezolvări

în minte-mi apar scheme integrale algoritmi matrice calcule

cazuri cazuri cazuri îmi aud vocea rostind cu intonaţie crimă şi pedeapsă

arhimede evrika

eu evrika

crimă pedeapsă cauză efect

atunci a descoperit misha că are conştiinţă una impusă dat totuşi existentă

trei zile nu mai mult mi-a udat umărul jelind morţii încă nenăscuţi deja cu morminte săpate ici viorel mai la trei metri marcel fi-su măriucăi şi al lui teodosie n.2023 d. 2100

îşi blestema soarta mai abitir decât o făcuse în procesul lui kafka

înţelegătoare într-o grădină de lilieci fără pic de trimitere la sorescu i-am recitat toate poeziile pe care le ştiam pe de rost până i s-au apropiat pleoapele

C10.

este de-a dreptul stupid ca atunci când ai o durere insuportabilî de ovare să bei balsam de rufe albastru înjurând canicula din septembrie ai prins ironia?

cerşind nişte amărâte de ploi îmi las salivă pe arătător şi mă chinui să lipesc literele fără de care rămâi cât ai clipi dacă nu conduci firul fix prin gămălie croind de zor la noul anotimp vise iluzii speranţe

amintiri vândute la pachet minţi bolnave ce digeră fiecare cuvânt îmbinate cromatic cu rugină şi gri

- m-am săturat

- speratul devine boală incurabilă

- nu-ţi mai suport toanele

- n-ai decât să zgârîi pereţii de furie

- o să-mi pun omega pe frunte şi-o să sap în mine până o scot de tot

scăpam de iubire şi îi uram drum bun în infernul lui dante

acum rămâne doar aşteptarea, dureroasă aşteptare cu izul tău specific de stătut…

Acum un poem de Paler:

Perplexitate - Octavian Paler

Tu spui, liniştit: “adevăr”.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: “Cât costă?”
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi şi le spui: “speranţă”.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: “Cât costă?”
Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.

O altă întrebare: Cât costă speranţa?

O melodie:

Un alt poem minunat:

deci, vrei să fii un scriitor...

de Charles Bukowski

dacă nu vine explodînd
din tine
în ciuda a orice
nu o face.
numai dacă vine neîntrebată
din inima şi mintea şi gura şi
viscerele tale
nu o face.
dacă trebuie să stai cu orele
holbîndu-te la ecranul calculatorului
sau aplecat deasupra maşinii
tale de scris
căutînd cuvintele,
nu o face.
dacă o faci pentru bani
sau faimă,
nu o face.
dacă o faci pentru că
doreşti femei în patul tău,
nu o face.
dacă trebuie să stai acolo
şi să o rescrii din nou şi
din nou,
nu o face.
dacă e muncă grea
doar gîndindu-te despre ea,
nu o face.
dacă încerci să scrii ca
altcineva,
uită de asta.
dacă trebuie să aştepţi pentru
ca să răcnească din tine,
atunci aşteaptă răbdător,
dacă nu mai răcneşte
din tine,
fă altceva.
dacă dintîi trebuie să o citeşti
soţiei tale
sau prietenei sau prietenului
sau părinţilor tăi sau
oricărei alte personae
nu eşti pregătit.

nu fi ca atît de mulţi scriitori
nu fi ca atîtea mii de
oameni care se consideră scriitori,
nu fi nasol şi
plictisitor şi pretenţios,
nu fi consumat cu iubirea de sine
bibliotecile lumii au căscat pînă
la adormire
din cauza acestui fel de scriitură
nu te alătura la asta
nu o face.
numai dacă vine din sufletul
tău ca o rachetă,
numai dacă stînd nemişcat te-ar
aduce la nebunie sau suicide
sau crimă,
nu o face.
numai dacă soarele din interiorul
tău îţi arde viscerele
nu o face.

cînd într-adevăr este timpul,
şi dacă ai fost ales,
se va face
de la sine şi va continua să
se facă
pînă cînd vei muri sau va muri
în tine
nu există o altă cale
şi niciodată nu a existat.

Un alt poem, la care aştept răspuns(Acesta ţine locul citatului):

Numai bine!

Toamna lui 11

2011-09-19T13:44:00.001+03:00

Bun venit în anotimpul meu! :)

Sursă foto: http://www.toucanart.com/e

n/categories/paintings/water/

Iubesc ploile, toamna, bălţile în care ţopăi. Ador să recit "Descântec de ploaie" scrisă de Ana Blandiana, de câte ori simt stropii ăia ce îmi spală păcatele, păcatele mele, ale altora :).

"Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,

Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei..."

Vara s-a încheiat. S-a încheiat, ah ce bine sună! Am scăpat de călduri infernale. Am scăpat, ieeei.

Bun, ce ziceţi să ne plimbăm împreună în virtual, prin Viena?

Şi-n drumul nostru, să facem un popas scurt în Lyon?

Apoi, ca să închei cu brio postul, de astăzi, fiind şi o dulce recitire, fiindcă-mi luasem pauză de la blog:

Acum melodia:

Citatul (rectific: citatele.) vine (vin) ca o recomandare:

Acum o scurtă creaţie pe care o găsiţi aici, asta dacă vă mai interesează activitatea mea literară: aici
Îmi spuneţi poveşti? Cum a fost vara voastră?

În cele din urmă, o toamnă frumoasă, un timp cât mai plăcut alături de cine vreţi voi! :D

concurs

2011-08-29T20:04:00.001+03:00

Îmi pare rău că suportaţi asta. Eu nu mă pot opri din râs.
Deci concursul de pe blogul lui Simpler, m-a mâncat undeva.
Hei, tu!!!
Da, tu!
Nu mai râde atât! :))

Jorge Luis Borges

2011-08-24T12:20:00.002+03:00

Postul de azi l-am scris aici.

Hey!

2011-08-22T11:00:00.001+03:00

Salut.
Astăzi am un test interesant pentru voi.
Link aici.
Mie mi-a ieşit aşa :

Interpretare

1. Vă vedeţi ca şi cum aţi fi: modest, perspicace, calm, binevoitor.
2. Vă simţiţi bine atunci când: vă exprimaţi uşor.
3. Vă echilibraţi prin: energia pe care v-o dă pământul.
4. Prietenii şi asociaţii dv. sunt: asociat în caritate (B); atent la problemele dumneavoastră de sănătate (F).
5. Partenerul(a) dumneavoastră ideal(ă) este: intuitiv, pasionat, spirit superior
6. Slăbiciunile dumneavoastră se dezvăluie când: sunteţi dependent de alţii.
7. Factorii esenţiali de motivaţie sunt: independenţa, autonomia, poziţia autoritară.

Pe mine în mare, m-a nimerit. Aştept şi răspunsurile voastre. Testul e simplu, despre culori. :D

Nu am un poem, vă las o proză scurtă:

Titlu: bucăţi din mine vândute la pachet

1. Sunt şi doar asta contează

Sunt o combinaţie proastă de idei ce se zdrobesc una pe alta în capul meu şi nu iese niciodată ceva bun. Acum am o poftă nebună de-o vişină, brusc îmi trece şi tot ce-mi poate satisface nevoile primitive e acel sărut părintesc pe frunte.

Sunt plină de banalităţi pe care uneori le găseşti interesante şi atunci îmi strângi mâna puternic şi adormim îmbrăţişaţi, momente rare ce-i drept, fiindcă mă plictisesc repede şi-ţi aduc diverse argumente despre cât de necesare-s clipele de singurătate şi cum trebuie să te bucuri de ele, să profiţi de pe seama lor, sigur că toate astea te pun în postura de ipocrit, dar sunt doar nişte denumiri şi atât.

Sunt acel cineva care-şi intersectează o singură dată universul cu al tău şi apoi te uită pe undeva, prin nişte pagini de jurnal pe care le regăseşte într-o primăvară şi realizează că vrea să-ţi audă respiraţia şi să-ţi mai privească o singură dată pupilele dilatate de la o distanţă de doi centimetri.

2. Treburi femeieşti

M-am sprijinit aseară în gânduri vechi ce se chinuiau să-mi menţină stabilitatea. Gânduri prăfuite, fără pic de farmec, ce doar înfigeau cuţitul mai adânc şi mai adânc până am sesizat că am rămas fără atri.

Astăzi mă proptesc în idei şi încerc să relatez cu exactitate ce a fost, de fapt cine a fost. A fost el, a fost o perioadă pe care mi-e imposibil să o arunc, să o găsească altcineva să se umple de fericire. Deşi butonul pentru autodistrugere tocmai s-a activat, rămân o egoistă. A fost el, a fost al meu. De posesivitatea asta cu greu am scăpat.

A fost al meu şi nimic nu mai conta. Clădisem o lume plină de noi, ce se golea treptat, treptat. Vina nu o poartă nimeni, ori o purtăm cu toţii.

Cu timpul învăţasem că simţămintele te fac slab, din ce în ce mai slab şi încercam să scap cum puteam de ele.

Acum sunt de părere că ele te fac puternic. Când eşti capabil să te laşi iubit, să iubeşti la rândul tău, să îţi poţi exprima stările fără să ţi se pară că eşti penibilă, cred eu, că eşti cel mai fericit om.

Acum o melodie din serialul pe care îl urmăresc din ultima vreme:

http://www.youtube.com/watch?v=cW0FhZezA3o

Citatul:

Un început de săptămână cât mai frumos!

Pay it forward

2011-08-15T15:32:00.004+03:00

sursă foto: http://www.allstarpics.net
Pay it forward este un film, o lecţie de viaţă, nu degeaba este printre preferate. M-am uitat cu sufletul la gură, mi-a smuls o lacrimă, ceea ce puţine filme au făcut-o vreodată.
Te-ai gândit vreodată că poţi schimba lumea? Că o poţi ajuta?
Renunţi la egoism când vezi o aşa minunăţie de film.
Avem nevoie de astfel de oameni. Avem nevoie de eroi ce ştiu să modeleze natura după propriile nevoi.

Citate:

Ideals are like stars: you will not succeed in touching them with your hands, but like the seafaring man on the desert of waters, you choose them as your guides, and following them you reach your destiny.

- Carl Schurz

The spirit in which a thing is given determines that in which the debt is acknowledged; it's the intention, not the face-value of the gift, that's weighed.

- Seneca in Letters to Lucilius

We make a living by what we get, we make a life by what we give.

- Sir Winston Churchill

No person was ever honored for what he received, but for what he gave.

- Calvin Coolidge

You cannot give from an empty basket.

- Anonymous

If there is any great secret of success in life, it lies in the ability to put yourself in the other person's place and to see things from his point of view - as well as your own.

- Henry Ford

There is no wealth but life.

- John Ruskin

You can achieve anything you want in life if you have the courage to dream it, the intelligence to make a realistic plan, and the will to see that plan through to the end.

- Sidney A. Friedman

Life is a promise; fulfill it.

- Mother Theresa

It is better to wear out than rust out.

- Richard Cumberland

Nothing is more powerful than an individual acting out of his conscience, thus helping to bring the collective conscience to life.

- Norman Cousins

You will find as you look back upon your life that the moments when you have truly lived are the moments when you have done things in the spirit of love.

- Henry Drummond

The future must be seen in terms of what a person can do to contribute something, to make something better, to make it go where he believes with all his being it ought to go.

- Frederick R. Kappel

Video: http://www.youtube.com/watch?v=tn06FQbIRGU

Atât pentru astăzi!
A, întrebarea: Ai fi în stare să salvezi pe cineva? Dar pe tine însuţi?
Zi frumoasă! La mulţi ani sărbătoriţilor!

Indecisă

2011-08-13T14:36:00.001+03:00

Bună dimineaţa!

Iată un poem:

astăzi mi-am vizitat unchiul

în spitalul cu pereţi înfiorători de albi

sta să cadă sprijinit în gândurile

doctorului

cu mustăţi uşor arcuite

şi arcade adânci

ce-i îngropau pupilele dilatate

întors de ultimul om

-ce-i adusese alcool-

pe dos

zâmbea şiret

şi-mi îngheţa privirea

nu l-am compătimit

nu i-am adus ţigări

nici măcar o sticluţă de polar

consideram că-i de ajuns simpla mea prezenţă

astăzi mi-am vizitat unchiul

ce gemea în pântecul vecinei de la trei

şi se-ndopa cu laudanum

am prins aerul în palma stângă

şi am plecat, lăsându-mi în jos capul.

Întrebarea: Ce chestie vi se pare cea mai importantă? (Nimicul altuia e totul meu, pe principiul ăsta)

O altă întrebare mai aiurea:

Care vi se pare mai ok dintre poze: asta, asta, asta sau asta ?

Muzică:

http://www.youtube.com/watch?v=s_jWyTDqcJc

Şi aici un dans superb:
http://www.youtube.com/watch?v=HgGAzBDE454

Citatul

O zi cât mai frumoasă!

Revenire

2011-08-10T16:26:00.004+03:00

Dulce revenire, dulce bronz de munte ce va dura! :D
Ei bine, Berni şi Neuron mă aşteptau cuminţi (vă las pe voi să ghiciţi care-i Berni şi care-i Neuron):

Bun.
Acum să vi-l arăt pe Freddy, cuţu' ce mă trezea:

Şi el este Gabi (un pici de nici şapte ani, drăguţ, drăguţ :D):

(Nu-s un fotograf bun, m-am descurcat cu telefonul :D)

Da, mi-a plăcut, aş mai fi stat. Am pescuit :D! Am prins o fâţă, în rest, am stat în linişte. :D! (A fost premieră, d-asta sunt aşa fericită :D!)

Melodia:

http://www.youtube.com/watch?v=nSZKFdnZQIw

Citatul:

O zi frumoasă! :D

Braşov

2011-08-03T09:35:00.002+03:00

Mai exact Racoş.
Aici de maxim 14 ore.
E cald, e frumos şi atâta linişte încât creşte iarba. Stai, stai, reluăm.

A plouat, n-am mai dârdâit dimineaţa din iarnă.
În rest, Freddy un cuţu drăgălaş, cu plămâni buni, îţi oferă un concert minunat fiindcă încă nu s-a obişnuit cu tine.
Îmi place aici.

Vă las o piesă, un citat şi-un gând bun, eu iau pauză de la pc şi mă bucur de peisaj. (Care-i superb).

(În sfârşit m-am apucat de Shogun, tanânanânaa)

O săptămână frumoasă!

Recomandări, muahaha

2011-07-30T14:08:00.005+03:00

Monica (aka C.L.M) mi-a pasat o leapsa tare drăguţă care sună cam aşa:

Pentru această leapşă, înşiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi X sau W, o poţi înlocui cu o carte preferată care conţine acea literă în titlu. Ai voie să pui în lista ta şi cărţi care nu aparţin beletristicii.

A - Adolescentul- Dostoievski, Amintiri din casa morţilor- Dostoievski, Ana Karenina- Tolstoi, Ada or Ardor-Nabokov
B - Madame Bovary- Gustave Flaubert
C - Colt Alb -Jack London, Comedia Umană- Balzac, Cartea Mironei- Cella Serghi , Ciuma-Camus , Castelul pălărielului-A.J. Cronin
D - Divina Comedia- Dante, Doctorul misterios- Dumas, Domnişoara Cristina- Eliade, Dune- Frank Herbert
E - Enigma Otiliei- George Calinescu, Elevul Dima dintra 7a- M.Drumeş
F - Faust- Goethe, Fiica marchizului- Dumas
G - Gone with the wind- Margaret Mitchell
H - Hamlet- Shakespeare
I - Idiotul- Dostoievski, Istoria celor treisprezece-Balzac, I am legend-Richard Matheson
J - Jar- Liviu Rebreanu, Jane Eyre-Charlotte Brontë
K - Procesul- Kafka, Fraţii Karamazov- Dostoievski
L - Lacrimi şi sfinţi- Cioran, La răscruce de vânturi- Emily Bronte, Love story- Erich Segal, Lolita- Nabokov
M - Maytrei- Eliade, Mitul lui Sisif- Camus, Maistrul şi Margareta- Bulgakov, Micul prinţ- Antoine de Saint- Exupery
N - Nuntă în cer- Eliade, Nopţi albe- Dostoievski, Noaptea de sânziene-Eliade
O - OScar şi tanti roz- Eric Emmanuel Schmitt
P - Patul lui Procust (Camil Petrescu), Pânza de păianjen-Cella Serghi, Pe culmile disperării- Cioran , Pride and Prejudice- Jane Austen
R - Război şi pace-Tolstoi, Romanul adolescentului miop- Eliade
S - Sărmanul Dionis- Eminescu, Sora Carrie- Theodore Dreiser, Străinul- Camus,
Ş - Şarpele- Eliade (nuvelă)
T - Tess D'urberville- Thomas Hardy, The Vampire Lestat- Anne Rice
U - Ultimul răspuns- Antologie Sf (Isaac Asimov, Bill Brown, Frederic Brown, Arthur C. Clarke, etc.), Un veac de singurătate- Gabriel G. Marquez, Ulysses-James Joyce
V - Veronika se hotărăşte să moară- Paulo Coelho (Slăbuţă, dar merge.), Viaţa pe un peron- Paler, Quo Vadis-Henryk Sienkiewicz
W - Interview with the Vampire- Anne Rice
X - The Count of Monte Cristo-Dumas
Y - Life of Pi- Yann Martel
Z - Zahei Orbul- Vasile Voisculescu

Leapşa merge mai departe la cei care doresc să o preia.

Piesa de azi :

Citatul:

O zi frumoasă!

Avem di tătii

2011-07-28T20:52:00.006+03:00

Salut!

Vorbim despre complexe. În urma unei discuţii cu un amic, despre complexul său de inferioritate, m-am decis să vă întreb dacă aveţi complexe şi care sunt alea. Cum credeţi că poţi scăpa de un anumit complex?

Astăzi în bus m-am delectat cu "Ultimul răspuns". Gen mi-am luat la nimereală o carte din bibliotecă. (Cât mai mică să încapă într-o gentuţă. )

Am nimerit ceva bun, d-aia recomand :

Fragment:

‎"-Nu cred că ar fi cel mai nimerit să-i spun formei mici să-şi scoată pieile. Cred că ar fi mai bine să urmăm strîns ritualul. Am aici fragmente din acele povestiri cu călătorii spaţiale în care omul de la "Recreationland" vorbeşte despre asta pe larg. În aceste povestiri pieile sânt scoase cu forţa. Iată de exemplu descrierea unui accident: " care a făcut un dezastru din hainele fetei, aproape sfîşiindu-le pe corpul zvelt. Pentru o clipă el a simţit apăsarea fierbinte a sânului ei pe jumătate dezgolit contra obrazului său..." . Aşa trebuie făcut. Vezi, sfîşiatul, scoaterea forţată acţionează ca un stimulent.

- Sîn? spuse căpitanul. Nu cunosc aceastră licărire.
- Am inventat-o ca să redau înţelesul. Se referă la umflăturile de pe regiunea dorsală superioară a formei mai mici.
- Aha. Ei bine, spune-i celui mai mare să sfîşie pielea de pe cel mai mic. Ce lucru sinistru...
Botax s-a întors spre Charile
- Domnule, a spus el, vrei să sfîşii hainele fetei de pe corpul ei zvelt? am să-ţi creez libertatea de mişcare pentru acest scop.
Ochii lui Marge s-au holbat şi ea s-a întors către Charlie într-o izbucnire imediată.
- Să nu îndrăzneşti să faci asta. Să nu mă atingi, mişelule,, maniac sexual..
.- Eu? A spus plîngăreţ Charlie. Nici nu mă gândesc. Crezi că sînt genul care sfîşie haine? (..)
(...)
- Eu am adus două specimene perfecte. Ce e greşit la această creatură?
- Pieptul nu constă din globuri sau sfere. Eu ştiu ce sînt globurile sau sferele şi aşa arătau şi în imaginile pe care mi le-ai dat. Acolo sînt globuri mari. La creatura asta nu se văd decît nişte obiecte mici care atîrnă, dintr-un ţesut uscat. Şi mai sînt şi decolorate într-o oarecare măsură
.- Prostii, spuse Botax. Trebuie să te gîndeşti şi la variaţia naturală. Am să întreb chiar creatura.S-a întors spre Marge.
- Madam, pieptul dumneavoastră este imperfect?
Ochii Margei s-au deschis larg şi cîteva clipe ea a încercat inutil să spună ceva, nereuşind decît să răsufle gîfîit.
- Asta-i bună! a izbucnit în final. Poate că nu-s Gina Lolobrigida sau Anita Ekberg, dar sunt destul de bine. Ah, băitete, dacă era aici Ed! S-a întors spre Charlie. Ascultă, tu, spune-i aceste chestii vîscoase şi ochi holbaţi de aici că nu e nimic în neregulă cu dezvoltarea mea..." fragemnt de Isaac Asimov- Ce este acest lucru care se numeşte dragoste?

Ei, v-am făcut curioşi? :D

Sper că da!

Muzică:

Un filmuleţ motivant,, care m-a făcut să zâmbesc şi îl dau mai departe, îi mulţumesc celei ce mi l-a arătat, se ştie ea.

Citatul

24

2011-07-24T16:03:00.002+03:00

Pe data de 24 iulie, wikipedia ne informează că s-au întâmplat multe. Nu am ales o temă, deşi m-ar fi tentat să vă scriu despre Dumas. Puteţi să vă delectaţi aici.

Google+ e ciudat, dar ne-am împrietenit repede, hihi.

Poemul:

mi-a spus acum trei zile
că va muri

am râs şi mi-am continuat povestea
scriam de zor destinul Dariei
o tipă eşuată-n rol de sinucigaşă

mi-a spus acum două zile
că va muri

nu l-am luat în seamă
nu credeam că poate scăpa de mine
aşa uşor

mi-a spus aseară
că va muri

i-am sărutat creştetul
l-am îmbrăţişat
şi i-am spus: să murim împreună

astăzi nu mi-a mai spus nimic
sta-ntins, cu faţa gălbejită
schiţând un zâmbet şi-şi încleştase
mâna într-a mea

Melodia:

Citatul:

Aici un filmuleţ drăguţ:

Muzica : Ernesto Cortazar - Autumn Rose
Poem pentru Prieteni - Jorge Luis Borges :

Şi aici rugămintea mea: Vreau seriale bune, am văzut tone, nu ştiu la ce să mă mai uit!

O zi frumoasă!

Bună dimineaţa

2011-07-19T09:25:00.002+03:00

Bună dimineaţa!

Proză: un început proaspăt de ceva

De fiecare dată admiram lumea de afară, ştiind că există ceva mai bun decât am eu. Nemulţumirea nu mi-a adus numai eşecuri, pe plan profesional am ajuns foarte bine, în schimb o relaţie serioasă nu am mai avut din liceu.

Da, acum îmi vine să smulg sâni, să jumul fire de păr, nu ale mele desigur.

Ultima achiziţie, era un tip ce-şi uita minţile-n diferite cărţi pe care nu le-am găsit niciodată de succes. Stătea închis în casă şi în sine. Am eu o atracţie ciudată faţă de cei tăcuţi, poate fiindcă îmi sunt opuşi. În fine, nu o duceam rău, sex de două ori pe noapte, dulcegării, tot ce vrei. Dar am fugit şi de data asta.

Cum simt că mi se frâng picioarele după un anume X., îmi iau frumos tălpăşiţa şi merg, schiţând un zâmbet, mai departe.

Nu mi-a fost niciodată greu să ies cu un tip. În schimb, nestatornicia mea nu dă bine.

Un cer sângeriu, nişte ciori ce-şi jeleau singurătatea, o mâţă-n călduri. Cam aşa arăta locul în care mi-a spus că mă iubeşte şi i-am întors gâtul cu un dos de palmă. Nu-s violentă.

- Matei, să nu te îndrăgosteşti de mine dacă vrei să meargă chestia asta

Îl avertizasem.

Întrebare: Top trei drame preferate?

vine el şi făt frumos, atunci când nu-l cauţi

2011-07-19T02:35:00.005+03:00

În urma acestei discuţii a luat naştere acest post.

Ştiţi că se întâmplă cazuri extreme? Ştiţi că naivitatea vă aduce numai necazuri?

Ei bine, este vorba despre o fată de liceu, minoră, ce în urma discuţiilor pe net a fost ucisă de un pedofil.

Cred că ar trebui să explicăm părinţilor să îşi înveţe copiii să se accepte aşa cum sunt. Să aibe încredere în sine, să nu fie naivi, să nu le pese de ce cred ceilalţi despre ei.

Să nu încerce să se integreze în anumite grupuri doar de dragul "popularităţii" .

Şi să ne-o repetăm şi nouă.

Cu toţii suntem frumoşi, inteligenţi, se poate să nu excelăm în toate domeniile dar avem timp! Să nu ne pese de ce crede x ori y despre noi, fiindcă nimeni nu ştie cum suntem de fapt, cât am muncit cu noi să ajungem acolo unde suntem. Nu avem nevoie să fim judecaţi. Maica Teresa scria: "Dacă judeci o persoană nu mai ai timp să o iubeşti".

Acum poemul ce a luat naştere în urma otitei mele:

cineva în mine

îşi bate joc de neuroni

cineva în mine defect

uită să blocheze

receptorii pentru durere

şi concerte de bach

ori vivaldi

se aud simultan

de pândă

la uşa spre alte minţi

stă atingerea ta

Citatul:

Muzică:

Dezbatem pândind la dragoste

2011-07-16T14:36:00.012+03:00

Pândind la dragoste cu ochii închişi este un roman scris de Alexandru Nemţanu.

Pândind la dragoste cu ochii închişi are de toate, de la tutun, alcool, sex, religie până la iubirea în adevăratul sens.

Ce-i drept nu mă aşteptam să-mi placă. Din primele pagini îmi venea să mă opresc din citit, dar nu sunt delăsătoare şi pe Paulo Coelho l-am citit pentru câteva idei. (Gen vreo 4 romane, vezi pagina: Recomandări)

Acum, care-i citeşte romanul îi fac cinste cu o bere de-mi aduce argumente de ce i-a plăcut, de ce nu i-a plăcut. (Cred eu că e mai interesantă "ieşeala" cu mine, decât alcoolul, dar compensează :)) )

Aici vă las şi eu câteva impresii

Cu ce nu sunt de acord: "Astfel am realizat că fiecare femeie indiferent cât de proastă sau de inteligentă ar fi, se dă în vânt după complimente"

Avem tendinţa de a generaliza. Ori nu mi se pare corect să băgăm o droaie de muieri în aceeaşi oală, fiindcă femeia nu este un produs expus la vânzare, fiecare femeie este specială, unică. Ori să mă dau exemplu pe mine: Nu am ştiut niciodată cum să reacţionez la un compliment, mă înroşesc, mă fâstâcesc şi caut să evit să mulţumesc omului. În schimb, criticile le primesc cu zâmbetul pe buze şi sunt gata să mă ciondănesc pe dreptatea mea.

Ce m-a impresionat, de am rămas cu un rânjet pe buze:

Undeva în apropierea paginei 61.

Discuţia dinte Matei şi călugărul ce studiase filozofia:

Alexandru face trimitere la Alioşa lui Dostoievski din Fraţii Karamazov, Dostoiveski fiind scriitorul meu preferat, m-a bucurat.

Pagina 78:

Petre Ţuţea vs Cioran

Viața e Frumoasă (vezi Țuțea). Dar, viața este Urâtă (vezi Cioran). Putem fi de-o părere sau alta, dar, putem să-i acceptăm dualitatea. Viaţa este cu bune şi cu rele. Cioran mi-a plăcut doar în Lacrimi şi Sfinţi, poate fiindcă mi s-a părut că are păreri prea demoralizatoare, iar pentru alţii e realist nu pesimist..

Pagina 133:

"În amurg, ne găseam pe dealul din spatele casei încercând să prindem soarele"

Deci este atât de infantilă şi totuşi superbă fraza asta. Am rămas: wow!

Interesant modul în care evoluează relaţia dintre Matei şi Alexandra, dacă la început "În noi urlau două inimi sălbatice crescute cu lapte de ţară" (Mi s-a părut că face trimitere la Blaga: "Veşnicia s-a născut la sat"), în clasa a cincea "Se punea problema în ochii celor din jur dacă eu şi Alexandra eram doar simpli colegi". Iată cum începe vârsta la care ceilalţi le ciobesc universul, treptat din Matei roade gelozia, ajungând în clasa a opta când "îşi dă arama pe faţă" capabil să îşi exprime sentimentele, dând dovadă de un mare curaj.

Cred că Alexandra seamănă cu Ela lui Camil Petrescu din Ultima noapte, fiindcă nici pe ea nu o cunoaştem decât din confesiunile lui Matei, pentru noi, cititorii rămâne o enigmă. Are un sfârşit trist, sunt descrise imagini colosoale, trăiri cutremurătoare... Nu mi-a adus lacrimi în ochi, dar m-a mişcat puţin:).

Călin nu mi-a plăcut de la început, nu ştiu ce am avut cu el, poate că nu i-a dat dreptul la prea multe replici, poate că a dezamăgit la rândul lui, şi pentru o femeie... Potrivit Shakespeare acolo. :)

Iubirea dintre Matei şi Alexandra mi-a amintit de Elevul Dima dintr-a şaptea a lui Drumeş.

Pagina 235:

"Omul nu se poate dărui pe el sieşi, de aceea nici nu poate primi o satisfacţie completă"

Omul incapabil de a dărui iubire, nu se poate dărui pe el sieşi. Omul ce iubeşte, o face necondiţionat, fără a avea aşteptări

Luiza era tipul de femeie ce trebuia să apară. Atunci când se vede singur, şi găseşte un colac de salvare într-o persoană ce-i pare complet diferită de celelalte, Matei nu mai stagnează, nu mai face umbră pământului degeaba. Abia în final apare evoluţia sa ca om.

Iar momentul intrării în biserica, m-a uimit, foarte bine descris!

Vă recomand cu drag acest roman!

Îl puteţi achiziţiona direct de la autor, vă las adresa de e-mail: alexandru.nemtanu@yahoo.com

Alexandru este deschis la orice fel de dialog, chiar de-i vorba de critică!

Sursă foto: http://gazetaromana.ro/?p=1776 (Este şi un interviu cu autorul)

Ah da! Am fost la festivalul internaţional de poezie în Curtea de Argeş, "Poetry Nights" acum o săptămână, şi am luat un interviu câştigătoarei. Astăzi a apărut în Curieru'! Îl puteţi citi aici. Iar blogul Silviei Cuevas Morales îl găsiţi aici.

Update post:
Citat:

Recomand filmul:

Piesă:

Creaţia:

Era un timp, când purtam cu mine, întodeauna, un ţânţar. Oriunde mergeam, stătea în bătaia vântului pe rochia-mi verde. Era un ţânţar storcit, ce la un moment dat căpătase un miros ciudat, dar nu-mi displăcea. Nu mă deranja cu nimic, eu veşnic cu nasul înfundat, priveam mirată feţele trecătorilor ce căpătau forme ciudate.

Era un timp, când te purtam şi pe tine, viu, de mână pe alei întunecate. Te obligam să-mi săruţi coapsele, la ore târzii, câtă vreme mai treceau puşti îndrăgostiţi pe alături. Te supuneai cuminte şi îmi mângâiai pulpa.

Au fost clipe frumoase, nu crezi?

Despre hârtii şi iubire

2011-07-11T18:28:00.002+03:00

Continuarea : Portret în lucru, vor urma şi alte postări despre, chiar aştept păreri la asta:

Camera în care-şi uitase surâsul nu existase niciodată. Camera aceea era doar o proiecţie vagă a camerei lui.

A lui, da, a lui! A celui mai cel dintre cartonaţi.

Cum luase naştere iubirea asta între hârtii? Simplu, cel ce rostise cuvintele ce-au eliberat-o din unghiul mort, pe care noile oglinzi cu zonă convexă, apărute ulterior, îl combat, nu era deloc urâţel, vopsit în negru, cu pupile albe pe alocuri frânturi din "nu mă uita", şi cu un zâmbet şiret în colţul gurii, mândru de propria reflecţie, conducând un trabant spre sala mare a teatrului "Ruşine", unde avea să debuteze în rolul lui Păcală, (sigur că la ei, Păcală al nostru era şi mai şi) îşi repeta rolul cu Bach pe fundal, s-or fi potrvit ele cuvintele, nu s-or fi potrivit, dar dragul nostru "neuitat" (oh, şi ce albastru frumos, cât îi mai plăcea Oliviei!) s-a trezit cu o hârtie-n plus, am zice noi: pentru zile negre, pe timp de criză! Cu părul roş, cu privirea verde şi-o rochie de culoarea mucegaiului, începu să dialogheze:

- Să încep cu: "oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?" lăsând gluma, ştii vreun vârstnic ce vinde foarfeci? Tare am nevoie să refac nasul ăsta cârn, oh, dar nu am mai purtat o discuţie de atâta timp, timp care de altfel este relativ şi dacă mergem pe princpiul ăsta ...

- Femeie! Vorbeşti prea mult!

- Ei vezi? Nu poţi ştii de-s femeie ori bărbat până la proba contrarie. Revenind, cum sunt o nepricepută în ale comunicării, poate ai ceva Platon pe bancheta din spate, să-ncerc să aplic ultima regulă văzută la cinema, când ieşiseşi tu cu pistruiata aia şchioapă! Da, Matei, eu sunt Olivia...

Matei se crucea invocând zeii inventaţi şi neinventaţi, "cum apăruse fiinţa aia în maşina sa ultimul răcnet, cum de vorbea atât de mult şi ce era cu urâţenia şi izul de vechi, de stătut, de praf, de muşte moarte, storcite?"

Acum, am descoperit un autor contemporan, de a cărui carte încerc să fac rost, este de vorba de "Pândind la dragoste cu ochii închişi" de Al. Nemtanu. (Care are vreo idee să nu ezite să-mi dea de ştire!)

Iată aici şi un citat:

"Iată, mi-a spus că femeile sunt precum frunzele: trăiesc atâta timp cât încă n-au căzut pe pământ. De bărbaţi, mi-a spus aşa: unii sunt precum copacii, alţii precum vântul. Primii caută să posede frunzele, ceilalţi să le poarte în zbor. O frunză nu se dăruieşte vântului pentru că acesta ar fi superior copacului, ori invers. Ea se dăruieşte unuia sau altuia pentru că firea ei îi spune că doar unul dintre cei doi îi poate împlini destinul."

Tu ce eşti? Cum eşti? (Bazându-te pe citat!)

Şi un banc:

O fată merge la mama sa şi o întreabă:

-mama, dacă voi fi fată cuminte, când voi creşte voi avea şi eu un soţ?

- da, fata mea

- iar dacă nu o să fiu?

- atunci vei avea mai mulţi!

Melodie (Recomand şi filmul-Leon!):

Aici un poem ce când eram pici îl consideram sadic:

Şi proză scrisă de Mădălina Vochin:

Citat:

Un început de săptămână pe placul vostru! :D

Portret în lucru

2011-07-10T10:10:00.002+03:00

Salut!

Ieri am început să scriu la asta, dacă vă place voi pune şi continuarea în următorul post:

info: notez cu 1, 1.1, 1.2, începutul, până ajung la conflict.

1. Camera-n care-şi uitase surâsul era vopsită-n alb. După ce făcuse câteva noduri rochiei, în care strânse bine eternitatea, o luă din loc spre centrul vechi al oraşului de carton. Oriunde priveai numai băieţi şi fete din hârtie proaspăt vopsită. Cum vedea un nene roz, se ascundea în blocurile cu cinci etaje. Cei pictaţi în roz, erau cei ce-şi plângeau de milă, şi cum te vedeau, aşteptau să ai răbdarea necesară cât să-i asculţi cum îşi povestesc întregul trai. Trai de altfel, omenesc de carton. De ce vă povestesc despre ea? Nu pentru că era cea mai frumoasă, din contră, avea sufletul negru, pe alocuri cu buline gri. Şezuse zece ani într-o oglindă, iar când unul din cetăţeni rostise formula magică, se hotărâse să le distrugă pe cartonate. Nu avusese parte de un prim sărut, de o primă bucată de carne. Nu avusese parte din cauza lor, a celor ce se fandosesc, şi apoi îi fură toţi bărbaţii, care la drept vobind, nu erau cine ştie ce. Doar erau de carton!

1.1. Camera-n care-şi uitase surâsul, fusese ştearsă de pe faţa pământului. Toţi cetăţenii îşi aşteptau rândul la fericire în şir indian, liniştiţi în faţa buticului. Mai la stânga, o damă mai pe la patruzeci şi de ani cumpăra speranţă, nu era scumpă, se da la schimb pe-un vis. Cu toţii aveau sute de vise, voiau să îşi dezvolte ţara, să creeze fabrici peste fabrici, moneda de schimb întodeauna era o altă stare. Dacă voiai de pildă să ai un job bine plătit ca reporter, trebuia să le oferi toată melancolia de care erai capabil, să dai bine pe sticlă, să nu care cumva să ai vreo urmă de regret.

Camera-n care-şi uitase surâsul, camera aceea, îi apărea de fiecare dată sub pleoape. În mintea ei se simţea ca-ntr-o cutie de chibrituri goală. ( Cum totul era de hârtie, nu aveau voie să se joace cu focul. Mâncau rumeguş şi ascuţitură de creioane. Cea mai delicioasă gustare, pe care amorezii o ofereau iubitelor, era prăjitura de creion roş, aranjată frumos alături de două linguriţe de cerneală) .
Probabil vi se pare ciudat şi vă întrebaţi cum se distrau adolescenţii. Ei bine, adolescenţii nu aveau dreptul decât la trei culori, erau ori de-un verde crud, de dferite nuanţe de roşu ori pur şi simplu violet. Sigur că fetele alegeau culorile ce ofereau încredere în sine, cum ar fi un roşu aprins, totul se alegea în funcţie de stare. Nu existau baruri, erau nişte imitaţii nereuşite din picturile lui Toulouse Lautrec, pe strada Deşertăciunii, unde cartonatele îşi arătau picioarele perfect decupate, cu foarfeci importate de pe Calea Lactee, unde nu mulţi avuseseră norocul să calce şi deja îmbătrâniseră,. Un fel de Moulin Rouge. Aici însă, totul era pe dos, nu ştiau să joace cancan, dansul le era un fel de "du-te - vino" se învârteau până îşi toceau încălţările din gumă de unică folosinţă, de la un capăt la celălalt al sălii.

Melodie:

Citate:

Aici, un poem de Pablo Neruda, nu îl citesc cine ştie ce, dar mesajul este important!:)

În cele din urmă, poeţi preferaţi străini, care ce are? Cu tot cu poeme lor, le puteţi posta!:D

Eu ce-am mai făcut? Am fost la festivalul internaţional de poezie de la Curtea de Argeş, şi mi-a plăcut la nebunie!

O duminică frumoasă!

optişpe, damn!

2011-07-05T18:37:00.002+03:00

Ora cinci. „Slow Ride” pe fundal, mobilul uneva pe noptieră, niște înjurături mormăite.

Câțiva fulgi cad haotic, ea se ridică privește pe fereastră, reprogramează alarma aia nenorocită, vede doi vârstnici cum își scot câinii afară. Se trântește în pat.

Ora șase, un jet de apă rece îi curge pe obraz. Ibricul cu 3 lingurițe -vârf de cafea, fără pic de zahăr uitat la foc mic.

Șir indian-oameni ce merg la uzină.

Scrumiera în care scuipă de fiecare dată lăsată pe colțul mesei lângă pachetu de lucky strike

Ora șapte, în rochia-i neagră, machiaju franțuzesc și cizmele cu toc înalt ce o vor ajuta să își frângă genunchii pe gheață mai încolo. Geanta albastră atârnă de umărul stâng. Zâmbet chinuit în ger, spre autostrada principală, unde puterea gândului acționează în fiecare zi „ia-mă nene” așa numita ocazie.

Ora opt, stație 13 B, vis-a-vis de toaletele comunale, și lângă renumitul Brătianu. În stânga un mustăcios mai pe la 40 de ani își suflă nasul într-o batistă de pe vremea lui Ceașcă, dincolo un puști de nici 15 ani ce se chinuie să tragă dintr-o țigară ținând în mână un pahar plin ochi de cafea ieftină.

Ora nouă, un coridor plini de suflete zvăpăiate, la calorifer doi inși își plănuiesc viitorul- vor să meargă la aceeași facultate

Ora zece, mâzgălește marginea unei pagini din cartea cu variante. Îi e groază, țintește ceasul, câteva minute și sună, câteva minute și plec.

Ora unșpe, câini, mașini, uite și un trabant! Îi era dor de un trabant, parcurge drumul către apartamentul lui.

Ajunsă ciocăne de trei ori, îi deschide-brusc închide, deschide iar. Aceleași reacții de fiecare dată, el se simte mizerabil, a picat două examene, ea încearcă să se bine-dispună, ia o bucată de lemn, aparatu de pirogravat și îi dă contur.

Ora doișpe, după ce trupurile lor, sub albul zilei s-au bucurat unul de altul, fără pic de metaforă ori pasiune, pentru că deja e un obicei, îi cere să o conducă, refuză sub motiv că-n fiecare zi e ziua lui și tânjește după o sticlă de silva dark. Își începe amiaza cu brio. Pe covor zac toate hainele sale.

Ora treișpe, stație craiovei, resemnată, știind că „noi” nu va exista vreodată, că oamenii sunt cele mai egoiste ființe de pe pământ, își înfige căștile minuscule în urechi și bagă tracy chapman -change

Înghesuială, cutie de sardine, într-un final ajunge

Calea București, alt „ia-mă nene”.

Ora paișpe, ajunsă în mansardă îi continuă povestea personajului mult îndrăgit, deși o face fără pic de talent-nu se lasă.

O cană de cafea lângă monitor, un Chopin pe fundal

Ora optișpe, a încheiat, citește câteva articole pe descoperă (.ro), se bagă cu monitoru-n pat și pune un episod din Jhon Doe.

În final adoarme.

O altă zi

(Acest post este în urma unei provocări de la concursul ăsta. Cât despre bac, nu am picat dar nu mi-a ieşit media: Ai reuşit continuă, n-ai reuşit continuă!. Mi s-a cam dus vara:).. )

Muzică:

(Pentru că mi-e dragă)

Toma Caragiu fiindcă îmi era dor:

Şi asta! Fiindcă asta am scris ca un "om minunat ce sunt" simţiţi ironia? La partea a treia la bac, şi am luat 6.65 din 70, partea a treia nu a fost punctată.

Asta pentru relax:

Şi recunosc, m-a inspirat în poemul ăsta:

tată,
îmi iau casa-n barcă
şi plec să le-arăt şi altora
cum m-ai învăţat să tac

că de pescuit nu prea mi-a ieşit mie
voi prinde-n undiţa mea doar speranţe
şi simţăminte frumoase
cum mi-ai spus în seara aia la râu

: bianca, eşti ca iona, pescar nepriceput
dar poţi deveni colecţionar de frumuseţe
acum, alegerea-i a ta, în ce vei vrea să excelezi

parcă acum îmi dau seama că erai înţelept, tată

În rest, să ne citim cu bine!

sălbăticie şi iubire

2011-06-20T21:35:00.002+03:00

Ştiam că ne vom regăsi la margine de lume să ne minunăm cum fulgeră printre stele. La margine de lume să dăm voleuri cu eternitatea, să ne amintim cum ne visam în diferite ipostaze, ori de vremurile când am fi dat totul numai să ne ia somnul odată…să ne trezim îmbrăţişaţi şi să cuprindeam întregul într-un sărut. Nici tu, nici eu, nu ştiam că ne iubim. Nu puteam defini iubirea, găseam cuvintele goale, alteori scoteau sălbăticia din noi şi o puneau pe farfurie să se minuneze copiii. Ei nu ştiau în ce parte a sălbăticiei să înfigă cuţitul, socotind-o carne şi o devorau ca atunci când mănânci pepenele la ţară, să-i simţi gustul în totalitate, nedegradându-l cu inoxul.

(Aşa, să nu-mi simţiţi lipsa! Unul din adevăruri: Uneori ne simţim mai importanţi de cât suntem, aici greşim!)

Zi specială! Abatere de la regulă!

2011-06-15T21:17:00.002+03:00

Salut!

Recomandarea zilei aici.

Poemul zilei: Odă (în metru antic)

Poet: Mihai Eminescu

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,

Ochii mei nălţam visători la steaua

Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce…

Pân-în fund băui voluptatea morţii

Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…

Pot să mai re’nviu luminos din el ca

Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniştit, pe mine

Mie redă-mă!

Citat:

de Vlahuţă

"Nu de moarte mi-este frică, ci de veşnicia ei."

Atenţie!

2011-06-08T15:43:00.002+03:00

Am zis că nu mai scriu aici până după bac, dar nu m-am putut abţine, ştiţi de ce?
Căci Simpler a venit cu o propunere foarte tare.
Avem un concurs în desfăşurare şi vă aşteptăm şi pe voi! E cu premii!
Ei bine intraţi aici. Vă înscrieţi. E amuzant, eu am participat şi la cel anterior!

Şi de astă dată, chiar e ultima postare (poate mai pun provocările, nimic mai mult!:D)
Dacă tot am început postarea:
Poemul:
îmi sărută gura
stângaci
ca şi cum aş fi prima femeie
din viaţa lui

eu zâmbesc, privind în
ochii ăia albaştrii
în care văd muntele, marea
şi ce mai vreau eu

îmi strânge mâna puternic
nu se gândeşte că-mi ia pielea?
rămân cu venele rupte
în palma lui crăpată

Muzică:

Tablou:

Citat:

Numai bine!
Şi spor la ce faceţi voi acolo!
Vă surâde ideea concursului? Aştept răspunsuri!!

Ei bine...

2011-06-02T19:27:00.005+03:00

Lume dragă, bacu-mi bate în geam, eu bag Burzum la maxim şi mă prefac că nu aud. Însă nu am de ales, trebuie să îmi iau timpul necesar.
Aşadar, următoarea postare va fi după bac. Sper să ne citim cu bine!
Baftă celor ce au examene, bac şi tot aşa. Vacanţă plăcută celorlalţi. Spor la muncă adulţilor!:D

Hristos S-a Înălţat!

Poemul meu:
tu vrei să te scuteşti de mine
eu, fiind drăguţă
înfig cuţitul de bucătărie
robinetul din ficatul tău
acum nu mai funcţionează
te scurgi
prin degetul mare
de la mâna stângă

vezi, dragule?
sunt o pacoste plăcută

Clip:

Muzică:

Tablou:

Citatul:

Fiind ziua lui Laurenţiu Mocanu, să-i urăm aniversare fericită şi la mulţi ani!

Adăugat ulterior! Uite la ce particip eu! Vreţi şi voi? Click aici.

Numai bine!

Pentru că este ziua ta, pentru că eşti special/ă!

2011-06-01T12:42:00.003+03:00

Astăzi voiam să postez ceva special. Voiam atâtea şi atâtea. Însă mă rezum la un poem, melodii şi-un citat!

Poemul:

îmi place copilul din mine
ori de câte ori mă complic
jucându-mă de-a adultul
mă strânge puternic de mână
şi îmi colorează
şotronul sufletului
în rogvaiv

Melodii:

Citatul:

La mulţi ani!

Ha!

2011-05-31T18:58:00.002+03:00

Astăzi: Leapşă (Asta mulţumită lui Gabi:-w), muzică, citat, poem .

1. Go to the fourth folder in your computer where you store your pictures. (nu trisati!)
2. Pick the fourth picture in that folder.
3. Explain the picture.

4. Tag 4 people to do the same

N-are nevoie de explicaţie, poate doar de-o notă:
e de pe vremea când aveam 15 sau 16ani şi părul roşu (acum nu mai sunt de acord cu vopsitul părului)

Zi-mi ceva despre tine. Gen cum te cheama, cati ani ai...
Bianca, aproape 19. Îmbătrânesc, zău!
2. Ai porecle? Care?
Aveam pe vremuri, tipa din poză avea la şaişpe ani: hapciu
3. O melodie trista, una perfecta si 3 care iti plac mult.
Una tristă: Damien Rice-9 crimes
Una perfectă: Kansas- Dust in the wind
Trei care-mi plac mult: The Eagles - Hotel California,
Zaz -les passants
Zaz- je veux
4.Ai animal de casa? Care?
Nu.
5.Daca ai avea un serial TV cum s-ar numi?
EuZeu
6. Primul citat care-ti vine in minte. Nu trisa, fara Google!
La vie est tout simplement. Nu ştiu cine a zis-o.
7. Desenul animat preferat din copilarie:
Sandy Bell
8. Iti place inghetata?
Arată-mi pe cineva care displace îngheţata.
9. Ce alt nume ti-ar placea sa ai, daca ai putea avea altul?
Hei, mă plac cu tot cu nume.
10. Zi-mi un banc!
Două ciori pe-o creangă. Una îi spune celeilalte: Te împing! Şi... a împins-o!

Leapşa merge mai departe la cei ce îşi ocupă timpul citindu-mi postarea!

Piesa zilei:

Citat:
A man is a success if he gets up in the morning and gets to bed at night, and in between he does what he wants to do.
Bob Dylan

Poem:

când ai acceptat să ne vedem la poli,

neştiind care din ei,

inima începu să-mi bată cu atâta putere,

încât, nenorocita,

a fugit din piept

şi a făcut înconjurul pământului,

nu s-a întors încă,

ăsta vrea să fie un fel de anunţ:

"de-mi vei găsi inima, fă bine şi adu-mi-o,

n-am bani de recompensă,

însă pot oferi un gram de iubire,

căci eu iubesc mult"

Seară frumoasă!

Astăzi s-au întâmplat multe!:D

2011-05-24T15:25:00.000+03:00

Salutare oameni buni!

Avem aici un test foarte tare, mie mi-a ieşit 5, ceva. Vouă cât v-a ieşit?

M-am decis să promovez scrierile bune, nu ştiu cât de promovat e ăsta, dar eu încerc, sper să vă placă:

Textele sunt scrise de Iuliana Smaranda, publicate în antologia: Ucenicii vrăjitori.

(Dacă aveţi texte, puteţi să-mi arătaţi şi de merg pe vocea mea, pe intonaţie, le punem:D!)

Acum Maria Dobrescu mi-a arătat asta:

Mi-a plăcut la nebunie!

Artă naivă: Viorel Cristea

Muzică:

Astăzi îl serbăm pe Bob Dylan:

Şi nu în ultimul rând pe baza imaginii ăsteia discutăm:

Eşti fericit?

Cât de motivat eşti în ceea ce faci? Lucrezi de drag ori pentru că trebuie?

Ce ai schimba în viaţa ta dacă ai reuşi?

xD

2011-05-21T13:35:00.003+03:00

Bună dimineaţa!

Aici banc, care nu se aude prea bine, sunt răcită, să vă povestesc cum am reuşit să-mi pierd vocea?
Era o zi superbă de ieri, mi-am luat Tinereţe fără tinereţe în braţe, şi m-am dus în cadă, am citit cu voce tare până la ultima filă, în aburii ăia, apoi răguşită am început să cânt. A fost o zi frumoasă! O baie frumoasă! Şi acum suport consecinţele.

De astăzi voi posta şi tablouri. Îmi place al naibii de tare arta naivă.
Deci astăzi vi-l prezint pe Gheorghe Ciobanu :

Îmi mai place:

Neintoarcere - Mara Chiriac

Lumina, până astăzi bândă
Mă frige cu pustiu aici,
A încercat râzând să-mi vândă
Poveşti rotunde-n palme mici.
Şi-a colorat cu primăvară
Pantofii care căutau prin praf
Seminţe risipite pe afară
De suflet şi de cântec drag...
Da, m-am întors prin roua vieţii,
De-acolo, de departe, pân' la tine,
Cu haina-mi de păcat, regina nopţii
S-a-ndoliat şi-a plâns...printre regine...
Iar eu rămas-am cum mă ştii
Ca un "devreme" prea târziu trăit.
Şi-aceleaşi drumuri tac pustii

Plângându-ţi amintirea...c-ai venit...

Şi la mulţi ani lume!:D
A cui e ziua? repede!:D
Care-i cel mai marfă banc de-l ştii?

Muzică:

Citatul va fi mai lung, vor fi definiţiile lui Paler:

Definitia pasului absent
Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent e al meu sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui, eu pe altul ... şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape... ca să rămânem atât de departe...
Doar un pas ne desparte...
Si între noi curge noaptea continuu, prin pasul absent.

Definitia unui strigat
Ti-as spune ceva, despre noi, despre zapada de-afara, despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva, orice, numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva, ce-ai stiut,sau ce stiu, dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu.

Definiţia despărţirilor
Nu stiam că floarea amară a singurătăţii are, dacă o atingi pe obraz, sunetul unor paşi care pleacă.

Definiţia dragostei
Vino, să pot regăsi drumul spre mine.

Definiţia uşilor închise
E o rană în scândura uşii unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi cu grijă, să nu loviţi rana cu cheia.

Definitia nenorocului
Sunt drumuri ce ne caută demult.
Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi
În căutarea lor pe alte drumuri.

Hehe!

2011-05-19T05:57:00.001+03:00

Bună dimineaţa!

Muzică:

Citat:
‎"Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire" - Osho

(La acest citat, David mi-a răspuns aşa: "Poți să expiri iubire prin toți porii, dacă n-ai cu cine s-o împarți, e ca și cum ai avea o avere, dar ai fi prins pe o insulă pustie, fără posibilitatea de-a o cheltui. Te seacă..." Tu ce crezi? )

Acum un clip tare, tare drăguţ- asta dacă ai răbdare, dacă te uiţi din obligaţie n-o să-ţi placă:

Întrebarea: Dacă oamenii n-au vise, cum pot trăi? Ieri am dezbătut aprig tema asta pe fb.

Rândurile mele:

în fiecare zi
te ucid într-un poem

mâine va fi definitiv…
definitiv dragule,
ciudat mai sună!

îţi repet: adio…
adio…
tu simţi
durerea cuvintelor?

Zi frumoasă!

definitiv cu starea de ne-bine!

2011-05-17T20:32:00.000+03:00

Hey!

Îmi cer scuze că nu am răspuns la niciun comentariu. Pur şi simplu vreau să fiu bine, mai bine, al naibii de bine, şi nu-mi iese. Încă!

Rândurile mele:
sărută-mă cu fiecare pas
ce-l bat în retragere
sufocă-mă
cu toate îmbrăţişările
de care eşti în stare

haide să ne omorâm
iubindu-ne

Muzică:

Întrebări:
Ce faci când te simţi amărât/ă? Când crezi că orice ai face e autodistrugere?
Muzică veselă? Lasă-mi un link cu piesa preferată (din categoria VESELIE)>:d<

Acum citatul:
“Cea mai bună metodă de a avea multe idei grozave este să ai foarte multe idei şi să te descotoroseşti de cele rele.” Linus Pauling

Şi acum, vă asigur, nu mă simt rău, mă simt doar "neEu", îmi va trece, ţine de timp, e urât şi cu incertitudinea!

Seară/Zi frumoasă!

Ştiţi ce? Azi e luni!

2011-05-16T06:13:00.000+03:00

Bună dimineaţa!

Astăzi, luni fiind, să-mi amintesc pactul, da... eu am făcut un pact cu ziua asta.

cafeaaa! niciodată nu mi-a plăcut lunea:-?, pe lângă punctualitatea de rigoare mai vine și întorsu acasă la 19, deși mă trezesc la cinci și la 6 juma pornesc la drum, dar aziii azi va fi o luni tare drăguță, mi-am propus! lunea îmi va deveni prietenă :-?, have a nice day ! (știai că în fiecare zi poți iubi mai mult? te poți bucura de tot mai mult! ca și cum ar fi pentru prima oară, da! asta trebuie să faci! tu.. celălalt eu al meu ) (ador monologul!:D)

Aşa suna pactul meu. Ţin să-l respect. Ce ţin? Ţin!

Citatul:

Muzică:

Rândurile mele:
mi-au spus că-i greu
că nu voi renunţa la nărav
că nu voi fi eu nici măcar pentru o zi...

atunci am râs,
aşa ca prima oară,
malefic? poate

dar dacă nu voi fi eu
cum aş putea fi altcineva?

ca să vezi!
pentru asta nu aveau răspuns

cât te-ai cruci,
am dispărut
alergând după eul meu,
strigând că-s mândră să fiu
om

om purtător de gleznă
mândru de asta

ţie ţi-au spus ce greu e să fi om?

Întrebarea: Ce îţi este cel mai greu să faci? Băi, ştiţi că-s în procesul de laşitate? N-am curaj. Şi dacă n-am trebuie să-mi fac. În câteva zile, voi posta aici curajoasă!

Ah, şi da, v-am spus ce tare-i să fi de pe marte? Să vă fie mai uşor: aici .
Fiecare din noi venim pe lume cu un scop, suntem dornici să ne adaptăm să învăţăm să fim oameni. Asta mi-e concluzia. Vizionare plăcută!
Ah şi da! Dacă îţi plac filmele cu acţiune rapidă, nu-ţi pierde timpul, n-o să-ţi placă!
Zi frumoasă!